Din nimicuri
Faci distihuri.
-2-
Noi suflăm pe-același flaut:
Laudă-mă să te laud.
-3-
E scriitor știut, de meserie,
Dar trebuia să-nvețe și să scrie.
-4-
Binișor ia-l și încet:
Tot ce vrea-i că e poet.
-5-
Te aud în grai și șoapte
Și te-aștept prea mult în fapte.
-6-
Un crîmpei și-atît, de vlagă,
Să urăști o viață-ntreagă.
-7-
Tot căzînd din pizmă-n ură
Ai ajuns o căzătură.
-8-
Ai căzut: te uită bine,
Ai căzut ca-n groapă-n tine.
-9-
Fierte-s toate ciorbele,
ți-au rămas doar vorbele.
-10-
Hai, bârfește-mă la toți
Că eu pot ce tu nu poți.
-11-
Jubilati în grai și port
Pe cînd stam ascuns și mort.
-12-
Numără-ți păcatele
Acum de-andăratele.
-13-
Zise, după ce i-ai dat,
El că te-ar fi-mprumutat.
-14-
Cînd îi dai un cap de ață,
L-ar dori fără povață.
-15-
Te ispitise gîndul și poftă visătoare,
Dar nu intra în jocul contrastelor vulgare.
-16-
Vreai să fii stăpîn și Domn,
Trage-ntîi un pui de somn.
-17-
Neputînd să te sărut
Îți fac versuri de urît.
-18-
Cît mai sunt pe lume viu,
Nu trăiesc decît cînd scriu.
-19-
Măcar în ziua ultimei mișcări
Scutiți-mă de tîlcuri și-ntrebări.
-20-
TEATRU
Tot jucînd lachei și regi
Nu mai știi cu ce te-alegi.
-21-
Sus te-așteaptă-n lume slava,
Tu, pîndește-i jos otrava.
-22-
Pe la clopotul chindiii
Roma-și strigă-n vînt copiii.
1965