De mişti în veci condeiul pe hârtie,
Dureaz-un şir sau fabrică o mie,
Cuvinte nouă-or fi, dar plagă veche.
Dac-ai avea de spus ceva ai scrie:
Ca alţi creştini, dar ce-ai de zis, Ureche?
Cu Pantazi fiind în veci păreche,
Tu izvodeşti, cel mult, ce dânsul ştie.
Ţi-asamăn capul unei vii paragini,
Şi vânt şi pleavă sunt a tale scrieri
De zei lipsite numeroase pagini.
Zadarnic paiul sec al minţii-l trieri
Drapându-i nula ei cu multe-imagini,
Nimic nu iese dintr-un dram de crieri.