Frunza

Din frunzele ce-n geam
Azi s-au lovit într-una, 
Căzând sub pom morman, 
Ţi-am pus în carte una, 

Bătând în roşiatic, 
Ca un ţesut domnesc, 
Cu fire de jăratic
Ce încă mai sclipesc. 

E moale ca atlazul, 
Şi ca o gură mută
Ce străbătând obrazul
Pe pleoape te sărută. 

Precum într-un ghioc
Asculţi al mării hohot, 
În foaia mea de foc
Cad frunzele cu şoşot. 

Auzi foşnirea lină, 
Suspinul lor uşor, 
Atunci când prin grădină
Le-mpinge un picior. 

Sau când le-alungă vântul
Pe drumuri şi-n oraşe, 
Cântând pe tot pământul
Preludii uriaşe. 

O, Til, ţi-am pus în carte
O frunză de atlaz, 
Prin care de departe
Te mângâi pe obraz.