Anii treceau tiptil ca niște șoapte.
Unul venise de prin Miazănoapte
Și celălalt dintr-un Apus.
S-au întîlnit
Și-au mulțumit.
S-au luat de mînă și s-au dus în sus,
Se cunoșteau din presupus.

Unde mai sînt ? Poate-au pierit.
Țărîna lor miroase a pulberi de argint :
Miresmele nu mint.
Mormîntul pare-n asfințit,
Era pe-aci pe-aproape
Între scîntei și ape.

Martie 1967



Arghezi Tudor >> BIOGRAFIE

Arghezi >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)