Sunt vinovat ca am ravnit 
Mereu numai la bun oprit. 
Eu am dorit de bunurile toate. 
M-am strecurat cu noaptea in cetate 
Si am pradat-o-n somn si-n vis, 
Cu bratu-ntins, cu pumnu-nchis. 
Pasul pe marmur tacut, 
Calca lin, ca-n lut, 
Steagul noptii, desfasat cu stele, 
Adapostea faptele mele 
Si adormea strajerii-n uliti 
Razimati pe sutiti. 
Iar cand plecam calare, cu trofee, 
Furasem si cate-o femee 
Cu parul de tutun, 
Cu duda (atii neagra, cu ochii de lastun. 
Ispitele usoare si blajine 
N-au fost si nu sunt pentru mine. 
in blidul meu, ca si in cugetare, 
Deprins-am gustul otravit si tare. 
Ma scald in gheata si ma culc pe stei, 
Unde da bezna eu framant scantei, 
Unde-i tacere scutur catusa, 
Dobor cu lanturile usa. 
Cand ma gasesc in pisc 
Primejdia o caut si o isc, 
Mi-aleg poteca stramta ca sa trec, 
Ducand in carca muntele intreg. 
Pacatul meu adevarat 
E mult mai greu si neiertat. 
Cercasem eu, cu arcul meu, 
Sa te rastorn pe tine, Dumnezeu! 
Talhar de ceruri, imi facui solia 
Sa-ti jefuiesc cu vulturii taria. 
Dar eu ravnind in taina la bunurile toate, 

Ti-am auzit cuvantul, zicand ca nu se poate


Arghezi Tudor >> BIOGRAFIE

Arghezi >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)