Noaptea gîndurile vin,
Întrupate, nu în vis.
Nu ştiu cine le-a trimis.
Şi mă-ntreabă : " Ce-ai făcut
De cînd nu ne-am mai văzut ?
Ce-ai făcut în timpul zilei ?
Ai dat dajdiile milei ?
Ai dat dragoste şi pace ?
I-ai dat dragostei pomană ?
Ai pus vrăbiilor hrană,
Florilor apă-n ghivece,
Ingrijat că ziua trece ?
Ai cernut din praf şi tină
Vreo fărîmă de lumină ? -
Strînse, gîndurile-ntreabă,
Gînd cu gînd şi împreună, -
Spune de-ai făcut o treabă
Împlinită-n vreme bună ? "
Să răspund la întrebare
Parcă vorba ei mă doare
Şi răspunsul vine greu :
Mi-am făcut puţinul meu.
O să caut să m-ascult
De pot face şi mai mult.
Însă mergeţi şi-ntrebaţi
Ce-au făcut şi ceilalţi fraţi.
Nu cumva furaţi de şoapte
Ziua lor e tot o noapte ?