Puse-n spinarea mea cu toatele,
Oameni și turme și vite,
Brazdele zguduite,
Potecile, miriştea,
Durerile, neliniștea,
Ploaia, negura, vîntul,
Hobotul, spaima, frămîntul.
Cum a intrat în mine țara toată ?
Cum a-ncăput o țară-ntr-o lopată ?
Pădurile într-un ghiveci de lut ?
O mare-ntreagă-ntr-un pahar băut ?
Atuncea, dimpreună cu ele-n stropul meu
De zmîrc, a început și Dumnezeu.