Tradiționalismul românesc
cuprinde trei curente literare înrudite prin apropierea de tradiția rurală și diferite prin modul în care această apropiere se realizează și anume: Sămănătorismul, Poporanismul și Gândirismul.În perioada interbelică, direcţia tradiţionalistă s-a regăsit, la nivel ideatic, în programul promovat, în principal, de reviste cu orientări politice distincte:
"Gândirea", revista apărută la Cluj în 1921, s-a situat de la început pe o linie tradiţională, propunându-şi să apere "romanismul, adică ceea ce e specific "sufletului naţional". Ceea ce aduce nou ideologia gândiriştilor este promovarea în operele literare a credinţei religioase ortodoxe, care ar fi elementul esenţial de structure a sufletului ţărănesc. Opera cu adevărat românească trebuia să exprime în modul cel mai înalt specificul naţional - "ethosul" - prin promovarea şi ilustrarea ideii de religiozitate, căutând să surprindă. particularităţile sufletului naţional prin valorificarea miturilor autohtone, a riturilor şi credinţelor străvechi. Dintre poeţii care au aderat la aceste idei şi care le-au ilustrat în operele lor pot fi menţionaţi: Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic etc.
"Viaţa românească", revista apărută în două serii la Iaşi, a avut în prima perioadă (1906-1916) o orientare poporanistă, adică o simpatie exagerată pentru ţăranul obosit şi asuprit. În 1920 revista şi-a reluat apariţia tot la Iaşi, sub conducerea lui Garabet Ibrăileanu, schimbându-şi atitudinea, deoarece după primul război mondial ţăranii primiseră pământ şi drept de vot, de aceea în noua concepţie "vă rămânea sentimentul de simpatie şi solidaritate" faţă de ţarănime, "dar nu milă, nu vină, nu datoria". Orientarea generală a revistei va continua să fie în spiritul unei democrafii rurale. Colectivul redacţional era alcătuit din nume de prestigiu precum Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Ionel Teodoreanu,
Al. Philippide, G. Călinescu, care au atras în paginile revistei opere ale unor scriitori importanţi ai literaturii romane: Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu etc.
"Samanatorul", revistă de cultură şi literatura apărută la Bucureşti între 2 decembrie 1901 şi 27 iunie 1910, a fost condusă pe rând de Al. Vlahuţă şi G.Coşbuc (1901-1902), Nicolae lorga (1905-1906) şi A.C.Potiovici (1909). Articolul-program intitulat "Primele vorbe" reactualizează direcţiile "Daciei literare" (1840) şi cheamă scriitorii "în jurul aceluiaşi standard pentru binele ai înălţarea neamului românesc".Sămănătoriştii se opuneau influenţelor străine, considerate primejdioase pentru cultura naţională, Coşbuc susţinând ideea necesităţii unui ideal, a unei literaturi care să lumineze poporul. Nicolae lorga promovează concepţia intrării în universalitate prin naţionalism, integrand esteticul în etnic. Cei mai reprezentativi poeţi au fost G. Coşbuc, Al.Vlahuţă şi St.O.Iosif.
Trăsăturile tradiționalismului:
- întoarcerea la originile literaturii;
- ideea că mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor;
- promovează problematica taranului;
- pune accent pe etic, etnic, social;
- cultiva universul patriarhal al satului;
- proza realistă de reconstituire socială;
- istoria şi folclorul sunt principalele izvoare de inspiraţie, dar într-un mod exaltat;
- ilustrarea specificului naţional, în spirit exagerat.
Tradiționalismul – reprezentanți
Vasile Voiculescu – Opere: „În grădina Ghetsemani”, „Luminătorul”;
Ion Pillat – Opere: „Aci sosi pe vremuri”, „În vie”, „Copil de odinioară”, „Lumină iarnă”, „Casa amintirii”, „Castanul cel mare”;
Lucian Blaga;
Mihail Sadoveanu;
Tudor Vianu;
Adrian Maniu;
Aron Cotruș;
Mateiu Caragiale;
Nichifor Crainic;
Cezar Petrescu.
Particularitățile poeziei tradiționaliste
- Se construiește o viziune poetică pe repere ale unui univers existențial rustic. Exemplu: plai natal, spațiu imaginar, natură umanizată.
- Idealizarea modelului existențial arhaic;
- Idealizarea modelului uman rustic;
- Tonalitatea afectivă dominantă precum fiorul religios;
- Prezența unor simboluri selectate din planul naturii și al reprezentărilor biblice;
- Limbajul poetic bogat în arhaisme, regionalisme și termeni religioși;
- Model de versificație clasic;
- Tipologia poeziei tradiționaliste – lirica religioasă.
Particularitățile prozei tradiționaliste
- Este cultivată proza de observație socială și de problematică morală;
- Temele au o dominanță morală în mod frecvent;
- Narațiune heterodiegetică, la persoana a III-a, narator omniscient;
- Perspectiva narativă unilaterală;
- Construcție narativă închisă.