Sămănătorismul

Sămănătorismul este un termen derivat de la numele revistei Sămănătorul, care a fost fondată de Al. Vlăhuţă şi G. Coşbuc în 1901.
Curent cultural şi literar de orientare tradiţionalistă, ostil orientărilor
moderniste ale epocii, avînd intenţia de culturalizare a poporului.
Ideologul şi teoreticianul principal al curentului a fost Nicolae Iorga,
care a preluat conducerea revistei în perioada anilor 1902-1906.
Caracteristici:
- consideră problema ţărănească una fundamentală;
- manifestă atitudine ostilă faţă de civilizaţie, unica cale de rezistenţă
fiind culturalizarea maselor;
- apreciază tradiţiile istorice şi folclorice, considerate surse de inspiraţie pentru literatură;
- insistă asupra ideii specificului naţional, confundă intenţionat eticul, etnicul şi esteticul;
- exprimă simpatie pentru ţărănime şi idealizează viaţa satului
patriarhal;
- iniţiază în literatură tema şi motivul dezrădăcinării;
- promovează un romantism idilic, patriarhal şi moralist.
Elemente sămănătoriste se atestă la M. Sadoveanu, O. Goga, Şt. O. Iosif,
E. Gîrleanu, Gh. Coşbuc, la alţi reprezentanţi minori.