Modernismul

Modernismul (derivat din modern)
Modernismul constituie un nume generic pentru toate mişcările literar-aristice care manifestă atitudine anticlasică, anticonservatoare, antitradiţionalistă. Modernismele contestă vechile valori, reperele culturale, renunţă ostentativ la convenţii şi încalcă programatic regulile artei.

Modernitatea a fost enunţată ca mişcare literară în spaţiul hispanoamerican la sfîrşitul secolului al XIX-lea prin poeţii Ruben Dario şi Antonio
Machado. În opinia lui Hugo Friedrich, ea începe cu poetul francez Ch. Baudelaire, însă se va constitui ca mişcare autonomă în primele decenii ale secolului al XX-lea. S-a manifestat în mai multe domenii ale artei, presupunînd o fază de experienţe, revolte, opoziţii dintre „tradiţie” şi „inovaţie”.
În istoria literaturii române, conceptul de modernitate a fost lansat de E. Lovinescu. Prin cenaclul şi revista Sburătorul, E. Lovinescu şi-a propus să activeze în domeniul esteticului pur. Criticul era convins că modernizarea societăţii româneşti ar deveni posibilă prin sincronizarea cu civilizaţia occidentală, prin integrarea tradiţiei, a specificului naţional într-o nouă formulă estetică. Va distinge între „modernismul teoretic” şi „modernismul de avangardă”. Avangarda este „mai radicală, mai puţin flexibilă şi mai dogmatică” decît modernismul, ea „împrumută practic toate elementele de la tradiţia modernă, dar în acelaşi timp le dinamizează, le exagerează şi le plasează în contextele cele mai neaşteptate, făcîndu-le aproape de nerecunoscut” (Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii).