Îmbătrânesc. Destinul mi-e însă tot copil;
Isteț să prinză păsări și sa doboare poame
Arunca lesne pâinea la câini și când i-e foame
Întinde mâna goală spre-arhanghelul Gavril.
Hoinar prin codrii lumii, nu tii cu el la mers,
Dar n-are spor, ci cata comori peste coclaur,
In pietre sparte vede scantei de-argint si aur
Si-n orice suferinta, samanta unui vers.
Satul de slova neagra, cu degetul condei,
Izvoade noi de stele si flori vrea sa dezlege.
Si-ades se pleaca-n tina cu frica si culege
Porunci de mult uitate in urme vechi de zei.
In van ii spui de moarte, de Domnul Sabaot,
Zambind curat ca unul ce nu-si stie pacate,
El se si vede-n ceruri, mai mare peste toate,
Ca-si ia toiag de inger si umbla raiul tot.
Voiculescu - TOIAG DE ÎNGER - Versuri, poezie