Un vechi tolbaș de vorbe late, 
Om norocos din cale-afara, 
S-a pomenit pe neasteptate
Stapan peste întreaga tara.

Din ea-si facu o pravalie, 
si ca un negustor de treaba, 
Pentru ca-n lume sa se stie, 
Prinse-a striga de la taraba

Poftiti aici! Oricine are
Obrazul fara de rusine
s-o constiinta de vanzare…
Poftiti sa faceti targ cu mine!

Prostie, lene, lingusire, 
Eu cumpar tot. Veniti aici!
si cei mai naraviti din fire
Mi-or fi tovarasi si amici.

Eu dau tot felul de noroace, 
Caci sunt atoatetiitorul, 
Mariri, averi… Sa vie-ncoace
Toti trantorii ce le duc dorul!…

Asa, sunt zece ani de cand
Pe norocosul negustor
Îl auzim mereu strigand, 
si musteriii vin de zor.

În zece ani ce de-a lingai
Nu se vazura-n slujbe mari, 
Cati oameni fara capatai
N-ajunsera milionari!

Veniti si voi, straini calici, 
si strangeti tot ce-a mai ramas!…
. . . . . . . . . . . . . . .
Ce sa mai faci? Ce sa mai zici?
Sarmana tara de pripas!

Epoca, an. I, nr. 259, 4-16 octombrie 1886




Vlahuță Alexandru >> BIOGRAFIE

Vlahuță >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)