Pentru Mihai Grecu
Mai rade inca o data, maestre, pe panza intinsa,
sa ma uit la fumul cel alb,
cum s-asterne pe foc,
sa ma schimb cu privirea,
sa fac o lansare cu inima
si sa-mi repun sufletul la loc.
Mai rade, maestre, cu cei doi pesti de sub tr up,
mai rade pana la glezne,pana la genunchi,
pana la frunte,
intoarce si-acest munte
cu piscul in jos,
sa vad cum arata un munte intors.
Mai rade, maestre, la painea pe masa,
ca intra vopseaua-n natura de in,
ca si culoarea, maestre, rasufla,
o simt la capatul de care ma tin.
Mai rade, maestre, cu ecoul cel alb
al unei neguri perfecte,
ca-n ninsoare, maestre, cand ninge,
albul pe alb mai mult mi se vede.