Aceste locuri par niste gradini din cele mai frumoase. (D. Cantemir)
Cum infloresc ciresii, tu-mbraci odajdii albe,
Si-mi pari statuie-nvolburata-n mar mura.
O apa alba de petale te-acopera revarsator
Cum infloresc ciresii
La nord, la bastina-mi, pe-acolo
Unde zarile se zbat de tar mul trudei,
Iar harnicia-n camp sta veche geamandura plutitoare
Pe mostenirea stramoseasca;
La nord, la bastina-mi, pe acolo,
Infloresc acum ciresii
Iar potopu-acest al florii,
Ca-n cuvantul de poveste,
Te tot far meca, te duce,
Presurand vazduhul dulce
La nord, la bastina-mi, pe-acolo,
Cu oameni mai inceti, ingaduind respectuos
Timpului sa faca pas cu bun augur si roada buna,
Si priceputi la mandre case,
Destui de ageri la diferite intocmeli;
Care stiu din ochi a pune pret pe orice lucru,
Si mai ales pe timp, ce nici nu-l pierd la vorba,
Ci cu deprinderile acestea odrasla si-o deprind
La nord, la bastina-mi, pe-acolo,
Au inflorit acum ciresii ...
Vorbesc de nord, unde ciresii-ntarziind cu
floarea,
Dau flori de mare demnitate ...
Cum infloresc ciresii,
Imbraci odajdii albe
Si, -nvolburata-n marmura,
Tu-mi pari statuie
A albelor gradini ...