Seară medievală

În turn s-au pornit iarăși vechile plângeri.
Liliecii stau toți cu aripile-n jos.
Iubito!
Te-aștept să cobori și să sângeri
Și-alături de mine să suferi frumos.

O!
Vino!
Pe scara de piatră coturnul
Foșnindu-l.
O!
Vino din cadra de-argint!
De vânt se îndoaie și pomul și turnul,
Armurile toate se-ndoaie vuind.

Ridică-te, deci, de acolo de unde
Dormi prinsă cu lacăte grele și mari.
Acest paravan de paingi ne ascunde.
Ascunși, vom privi cavalerii lunari.

Am spada la brâu, peste piept scutur zale.
Tu vino cu umerii goi și-n cordon
Purtând medalionul tristeților pale, -
Al multelor mele tristeți medalion.


O lentă gavotă străbate-va sala,
Pe tron un schelet suveran va ședea,
Dorit cavaler iți voi prinde sandala
Și-n brațe cu dulceață te voi legăna.

Cercei, amulete, colier și brățară
Cu mâinile-ntinse pe jos iți voi da,
Dar tu să fii-naltă, subțire și rară
Când, plină de taine, te vei apropia.

Apropie-te, însă, și tulbură toată
Serbarea, festinul și oaspeții mari
Precum altădată (O!
Foarte-altădată)
Adânc tulburai castelani legendari.

Acuma castelul e doar o ruină,
Dar tu vino, chiar dacă numai schelet.
Sunt și eu fantomă.
Vom fi o patină
A evului nostru tăcut și discret.

O!
Vino!
Prin vremea aceasta barbară
S-aducem un aer ușor medieval,
Să facem lumină în curți și pe scară,
Să-ntindem ghirlandă cu flori pe portal.

Și-n zgomotul oaselor leneș atinse
Și-n sunetul tristului, vechi menestrel,
Cu ochii pierduți și cu brațele-ntinse
Să punem fanionul din nou pe crenel.

În turn s-au pornit vechile plângeri,
Liliecii stau toți cu aripile-n jos,
Iar eu te aștept să cobori și să sângeri
Și-alături de mine să suferi frumos.