Seninătate

Ca un păienjeniș
Tăcerea se întinde prin unghere;
Câteva raze mai clipesc, stinghere,
Prin unghere,
Și iată, visul vine pe furiș,
Și intră în odaia mea, tiptil,
Ca un copil.

Pe la fereastră,
Ca un bătrân cântând din flaut trece
Vântul rece,
Cu-atâtea vise-n traista lui albastră.

Bătrânul vânt s-a dus cântând departe.
Pe drum trezind ecourile moarte.
Tăcere… Ochii zilei s-au închis…
În seara asta ce-mi mai spui tu, Vis?
Te ascult,
Pe ochii mei sunt degetele serii…
Vorbește-mi, dar încet… încet și mult…

Și vorba ta să semene tăcerii.

Philippide >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)