Primeşte-acum aceasă închinare
A unor versuri crâncene şi-amare,
Cu strofele că nişte drapele zdrenţuite
În bătălia rimelor rebele,
Dezlănţuite,
Asemeni unor ploi de stele
Pe ceru-nchipuirii mele!
O, vino printre fulgere cu mine,
Printre gheţari de nouri să ne croim un drum
Şi de pe culmea serii bătută de furtună
Să contemplăm un univers de scrum!
Odată mi-era frică de tăcere:
Simţeam cum bate vremea-n pieptul meu
Şi zgomotoasă plasa de vorbe efemere
M-acoperea cu vraja ei mereu.
De-atuncea câte nu s-au lămurit şi câte
Au început a se nelamuri!
Să mergem către zările urâte
Şi să scăpăm de grijă de-a dori!
Seară cu fulgere
- Detalii
- Categorie: Philippide - Toate poeziile