Trist filo milo
Tu cânți cu daruri multe
Tu cel mai rău îl faci milos
Silindu-l să te asculte,
Inimă rupi d-om simțitor
Gârlă pornești de lacrămi,
Când spui cântând cu mare dor
Tristele tale patimi,
Și
Eu prea jalnic te găsesc
Cu inim-amărâtă
Cu tine mult mă potrivesc
Lumea-m este urâtă
La tine viu aici în crâng
Mă rog nu-ți fie silă
La omeni nu voiu să mă plâng
La inimi fără milă.
Nu fugi, stăi, nu-ți sânt vrăjmaș,
Eu nu am colivie
Ci sânt simțitor pătimaș
Si voiu tovaroșie,
Viu ca să plângem însoțiți
Spuind cu-ndestulare
La frunze la copaci pârliți
A ta ș-a mea-ntristare.




Pann >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)