Cântecul nemărginit

În talpa mormântului,
din noaptea pământului,
argint șters, sună smerit
greierele ostenit.

Sună lin, ca o tăcere
dintr-o veșnică durere.

Când tot ceru-i colb de stele,
scăpărând cu focuri grele,
necuprins, peste pustie,
într-o vreme prea târzie ...