Vaporul Morţii

Între nori si între apa se ducea fara-ncetare
Ratacit din orice cale sub trasnitul lui catart;
Valuri-valuri dând navala si smucindu-l tot mai tare
Îl faceau sa sovaiasca peste pântecul cel spart.

Vântu-n funii suierându-si uriasa simfonie
Alerga sapând prapastii în adâncul guraliv,
Raspândind în largul marii o-ndârjita ironie
Printre urlete grozave de dusman nemilostiv.

Noaptea neagra de pe valuri îl vedea ca o naluca
Punct mai negru pe cerneala orizontului rotund,
Fara om ca sa-i dea suflet, fara minte sa-l conduca
Peste unda latratoare de la crestet pân-la fund.

Calatorii si matrozii putrezeau pe puntea rece,
Frunti albastre, buze vineti, pumni închisi si ochi sticliti,
Toti murisera de-a rândul; cinci si sase, opt si zece,
Si zaceau, mormane-nalte, galben-verde muceziti.

Repezi fulgere prin noapte albastreau de rautate,
Spintecând în larg vazduhul sub taiusul lor de foc,
Si-n zigzaguri ce iau vazul prin colori amestecate
Se stingeau suieratoare într-al valurilor joc.

Câte-un chip iesea deodata pentr-o clipa în lumina
Când de om trait pe mare sub un vânt argasitor,
Când de tânar cu par galben si cu buze de vergina
Înghetate înainte de-a-si sopti poema lor.

Si prin iadul de-ntuneric se ducea vaporul mortii,
Pe un pântec sau pe altul aplecând al lui schelet,
Dimineata-ncremenita sta în cer pe pragul portii
Si muia cu lacrimi negre nuantatul ei buchet.

Macedonski >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)