Vânt de toamnă

Mă zoresc să scriu degrabă...
Pentru ce, nu știu nici eu
Mă zorește Dumnezeu?
Simt că viața mea e slabă?

Când apusul e mai falnic,
Norii toți când strălucesc,
Melancolic îi privesc
Și rămân cu ochiul jalnic.

Este oare, este oare,
Semn de moarte pe curând
Versul meu ce plânge blând
Ca susurul de izvoare?

Cu octombrie ce vine,
Fi-voi oare frunza-n vânt
Doborâtă la pământ
Și uitată de oricine?

De-aud clopotul de jale,
Fără voia mea tresar,
De-ntâlnesc funebrul car,
Mă întorc din a mea cale.