Faunul

În ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează,
Visează straşnica plăcere ce poţi s-o smulgi unui viol,
Hipnotizări ce pervertesc rânjind împrăştiază
Şi-n fund de gingaşe potire ţâşneşte-n silă vitriol
În ochii mei adânci, pe brânci un faun priveghează.

Catifelează lin şi dulce cuvântul său — suspin blajin --
Dar când stăpân se crede-a fi, atunci pe pradă sare,
Brăzdează sânurile goale cu buze aprigi ca de Djin
Şi e un Iad de foc ascuns ce, până nu tresare,
Catifelează lin şi dulce cuvântul său — suspin blajin.

Zadarnic anii trec, şi trec — rămâne Domn în scaun,
Şi nu e om ca să nu-l poarte la pândă-n el pitit pe brânci,
Iar nu e ceas şi pas, răgaz să poţi avea de faun,
Eşti robul lui, şi totdeauna ca să trăiască el mănânci,
Zadarnic anii trec şi trec — rămâne Domn în scaun.

Macedonski >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)