Noapte de iarnă

N-am vazut de nicaieri o luna mai mare
Ca din varful muntelui inzapezit.
Parca i-a imprumutat limpezimea
Sufletul meu nesfarsit.
Vantul poarta-n vaile-albastre
Rauri de scantei ca-n vraji stravechi.
Florile iernii suflate pe cetini
imi aluneca melodii de clestar in urechi.

Aici totul, padurile doinare,
Cerul bun, colibile goale de stana,
Ramurile noptii, adunate in inima,
Se prefac in sange sanatos, tanar.

Codrii din vale suna din corn,
Curg jderii si umbrele noptii grabite.
Aici inchipuirea e tare ca ozonul
si visele scapara-n muchi impetrite.

incat as privi pe un lucru firesc
Daca pe fruntile prietenilor de drum, in zbor,
Ar salta flacari de cantec si forta
impletite dupa chipul iubirilor lor.