Genul liric cuprinde operele literare în care autorul transmite în mod direct sentimente și gânduri prin intermediul imaginilor artistice si al figurilor de stil.
În primul rând,poezia,,Noapte de iarnă” este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale autorului în mod direct. Contemplând un peisaj de iarnă,poetul creează tabloul vizual al unei nopţi, mărturisind fascinația pe care o simte privind luna plină,măsura timpului ce-și exercită puterea de atracție,omul simțind cea mai înaltă formă de împlinire spirituală.Locul contemplării este,,vârful muntelui”,un altar al sufletului,de unde privește cerul, poarta lăcașului atât de râvnit de zei,care-i împrumută seninătatea,puritatea.
De-acolo, vântul poartă cântecul cristalin al valurilor strălucitoare-,,florile iernii”-licăririle fulgilor.
În atmosfera hibernală pădurile cântătoare,cerul,lăcașurile pustii ale stânelor,ramurile nopții ce poartă veșnicia încărcate de magie, simbol al curățeniei spirituale, al libertății și armoniei-,,totul”reprezintă valori ale vieții nobile,plină de căldură,pasiune.
.(sângele simbolizează toate valorile solidare cu focul,căldura și viața-valori care se înrudesc cu soarele).
Gândul poetului alunecă auzind cornul codrilor cu sunetul tânguitor, fermecat şi dureros,iar starea de spirit devine visare,văzând prin,,umbrele nopții”imagini ale lucrurilor trecătoare,ireale; viziunea,,jderilor”-vânători și războinici.În aerul tare al iernii imaginația sclipește fantastic,încât orice ar vedea ar fi natural chiar și explozia fericirii prin purificare și iluminare a omului.
În al doilea rând, eul liric contemplă din vârful muntelui cerul,sufletul este sensibil în fața nopții:verbele la persoana întâi,,n-am văzut, aș privi”; adjectivul posesiv,,meu”exprimă o afectivitate normală. Limbaj artistic creează imagini, prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile. Imaginile vizuale descrise din vârful muntelui: luna,râuri de scântei,codrii din vale;cele auditive:,,melodii de cleștar,pădurile doinare,sună din corn”arată sentimentul sublimului în fața naturii. Stabilirea atmosferei se realizează prin epitetele:,,lună mai mare;muntele înzăpezit;sufletul nesfârșit;văile albastre;comparația:,,închipuirea tare ca ozonul”;metaforele:,,râuri de scântei;florile iernii;melodii de cleștar;ramurile nopții;flăcări de cântec”sunt o expresie a libertății,a dorinței de a trăi cu intensitate viața în orice anotimp.
Limbajul artistic se arată şi prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri cu măsură inegală, ritm trohaic.
În concluzie, textul „Noapte de iarnă” este liric, deoarece, prin vocea unui eu liric, poetul descrie un tablou al iernii,transmițând emoțiile trăite într-un peisaj străjuit de lună,învăluit de glasuri și închipuiri, iar limbajul expresiv impresionează puternic.