Stii ca de groaza-nvataturii
Ai plâns vreo doua nopti întregi
Si te-ai ascuns în podul surii...
Câti ani vor fi de când te-ai dus?...
Mai spune-ne cum ai umblat?...
Fara astâmpar îmi erai,
Si cât esti azi de asezat!...
Nu m-ascultai...Stii ce-ai patit
Atunci în seara de ajun?...
Acum si gândul mi-l cetesti,
Cât de cuminte esti si bun...
Nu te-ar cunoaste nicidecum
Sa te-ntâlneasca-n drum vecinii,
Vezi, iesi în poarta si le zi:
"Mai stiti, eu sunt feciorul Linii?!"
Te-ar râde fara crezamânt,
Necum în drum sa te opreasca -
Si-ar zice: "Uite-un domn aici,
Dar nu-i de legea româneasca!"
Si ma saruta împacata:
"Fecior cuminte are mama!..."
Eu îmi întorc o clipa fata,
Si-o lacrima-mi uda naframa...
ACASĂ poezie - de Octavian Goga