O, cât aş vrea, în calm, să mor pe dună,
Spre largul leneş al Mediteranii,
Când asfinţitu-ntunecă platanii
Şi noaptea creşte albă pe lagună.
S-ascult vuind din volburi de genună
Cetăţi în clocot, clopote, litanii;
Când Atlantide mucede şi stranii
Îşi profilează stârvurile-n lună.
S-ascult, agonic, vuiet de gondole
Şi brusc în ritmul lent de barcarole,
Sirenele să-şi fluture năframa.
În vraja caldă-a notelor rebele,
Ca un copil naiv să nu-mi dau seama!
Şi să m-arunc în mare după ele.
Reverie
- Detalii
- Categorie: Fondane - Toate poeziile