de fapt eu sunt un vultur carpatin
cu aripi de la Dunăre la Tisa,
să cânt pe româneşte, să mă-nchin
pe unde-n veac românul plânsu-mi-sa.
In limba românească pot doini,
Hora unirii peste plai se-ngână,
În românește voi mărșălui
Încolonat în armia română.
Să îmi iubesc femeia-n limba mea
Când muguri noi în grai mi s-or aprinde,
De sărbători, când magii vin din stea,
feciorii-n limba mea să mă colinde.
La Sfânta cruce de pe Caraiman
Să rostui rugăciuni – pe românește
și să îmi intre-n casă an de an
popi ortodocși, cu DOAMNE
MILUIEȘTE...
când ne mai bate bunul Dumnezeu
printre păcatele terestre - certe,
poetul păcătos...acesta...eu,
să-L rog pe românește să ne ierte.
ce bine e săplângi în limba ta!
ce bine e să facem nunți ca-nbasme
când are cine bine-cuvânta
prin viața ponegrită de fantasme.
și când o fi să fiu vultur bătrân
și o să zbor la Doamne-miluiește,
femeia mea – cu busuioc în sân,
să mă jelească tristă...românește.
11 august, 2013 - Montreal