Zi intai aprili

Nu stiu, zau, pe ce temeiuri
Zi intai a lui Aprili
S-au menit din obiceiuri
A fi zi de amagiri.
O zi numai in trei sute,
Fara praznici, sarbatori,
Pentru niste sagi placute,
N-ar fi rau insamnatori.
Dar a lumii amagire
Nu are nici un hotar,
Toate trec prin chibzuire
Viclesugului amar.
Omul cel intai cazura
Prin amagire din rai,
Cand nu era in natura

Alta vreme decat Mai.
Politica se-nvarteste
Pe acestii zile legi:
Sfarma, drege, hotaraste
Soarta tarilor intregi.
Diplomaticii inseala
La Septemvrii, la Ghenari,
Cauta, pandesc greseala
Si rastoarna planuri mari.
Toti supusii in tot locul
Pe sefii lor amagesc,
Prin aceasta-si fac norocul,
Cariera isi latesc.
Femeile au prea multe
Zile-ntai a lui Aprili,
Chiar deviza lor pe frunte
Pare scris: intai Aprili.
Si barbatii iar pe ele
Purure le viclenesc,
Jura lor pe cer si stele,
Dar credinta nu pazesc.
Cel ce cumpara sau vinde,
Gandeste la inselat,
In rar om nu se aprinde
Cugetul acest de iad.
Omul in sfarsit cuteaza
A-nsela pre Dumnezeu
Cand prin apa se boteaza,
Iar in fapta sta tot rau.
Pana cand intai Aprilii
Va-mparati pre pamant?
Cand va luci raza zilei
Numai cinstei luminand?

Donici Alexandru >> BIOGRAFIE

Donici >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)