Râmătorul

Un râmător din fire născut nesăţios
Aflând destulă ghindă sub un stejar stufos
A ros cât a putut
Şi-apoi la rădăcină să râme-a început.
Tu surpi copacul, zise o pasăre zburând.
Ce-mi pasă, râmătorul răspunse grohăind,
El fie ori nu fie, nici vreau să mai gândesc:
Eu caut numai ghindă, la care lăcomesc,
Fiindcă ea mă-ngraşă. - Urâte râmător
Şi nemulţumitor!
I-a zis atunci stejarul, ridică-ţi surla-n sus
Şi vezi: că-această ghindă eu, eu o am produs.

Nerozii în orbire ştiinţele urăsc,
Când ei din a lor roduri încă se folosesc.

Donici Alexandru >> BIOGRAFIE

Donici >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)