La Ceahlău

Te mai zarii odata, te revazui, gigante,
O, dragul meu Ceahlau!
S-a tale suvenire in inima-mi sapate,
Imi zic ca-s june eu.
Subt ale tale poale sunt si voi fi tot june,
Caci tu nu-mbatranesti,
De mii de ani atata te-nalti ca o minune,
Subt boltele ceresti.
Tu ai vazut in juru-ti popoare felurite,
In lupte furnicand;
Romanul insa singur cu inima fierbinte
Statu te admirand.
El poarta a ta deviza, el vrea sa stea ca tine,
Ca munte neclintit,
Si iata-l ca se-nalta, si iata-l ca devine
A fi in veci unit.
Sunt sigur ca acuma te uiti cu bucurie
La fratii din Carpati,
Bucecii, Caraimanul**, inchinaciune tie
Trimit ca niste frati.
Ei spera ca si tine, ca vreodineaoara
Tot va suna o oara
Ca muntii Romaniei de dansa razletiti
Sa fie toti uniti.


Tu stai de cer aproape si poate cateodata
Pe Panaghia* ta,
Vin ingerii sa vaza Moldova lacrimata:
Atunci nu ne uita.
Spune c-acele lacrimi sunt numai o manie
De Iasi si Bucuresti,
Caci nu-i roman sa zica, ca nu e Romania,
Ca nu sunt cai ceresti.
Unirea Romaniei a fost predestinata
De-al cerului decret,
Ea trebui sa traiasca, ea este ordonata
De-a prospera cu-ncet.
Vom trece poate faze de plangeri si de ura,
Dar cei adevarati
Romani cu barbatie, cu inimi de caldura
Vor ramanea tot frati.
In secolul de fata popoarele cu minte
Pe-aceasta cale merg,
Satule de viata in fractii umilite
La uniuni alerg.
Nationalitatea azi are precadere,
Caci piere foarte greu.
Ma duc la Romania si pan’ la revedere
Adio, drag Ceahlau.



* Anticul Pion, munte din Carpatii Moldovei.
** Muntii cei mai inalti din Romania.
* Pe varful Pionului este un turn inalt ce se numeste Panaghia.

Donici Alexandru >> BIOGRAFIE

Donici >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)