Mi-am înfipt călcîiele în stînci.
Ca să-mi arate cît mai mulți din aștri bolții
Pămîntul își apleacă munții-n calea mea
ca o cămilă umerii pleşuvi.
Ori unde-aș merge
prin mulțime
încărcat de visuri, care duc spre mare
pașii mei tainici ... sunt așa de tăcuți,
că nu-i aude nimeni împrejur, -
dar pașii mei tăcuți sunt așa de tainici,
că se aud pînă-ntr-al șaptelea cer.
Eu sunt profetul ; fantoma vremii nu m-atinge.
Pe unde am venit aici ?
- Pe calea laptelui ?
Un vînt aprins de goana prin deșert mi-azvîrle
nisip în ochi,
lăcuste-n plete -
și nările pustiului mi-adie-n drum
miresme de smochini.
Inimă,
de ce suspini ?
Străbat deșertul gol prin mărăcini -
și-mi număr urmele lăsate
printre stele,
printre spini.
Pașii profetului
Blaga Lucian >> BIOGRAFIE
- Detalii
- Categorie: Blaga - Toate poeziile