Iures sporeşte.
Iarba mai creşte.
Ziua a şasea,
Sâmbăta ierbii.
Creşte mătasea,
N-o calcă cerbii.
Cresc ale ierbii
Fire albastre
Pân’ la-nălţimea
Inimii noastre.
Asta-i măsura,
Pune natura
Luncilor margini,
Lege-n paragini.
Vin curcubeie
Rouă să beie,
Seva vieţii
Şi-a dimineţii.
Praful din spice,
Traiului strajă,
Stă ca o vrajă
Moarte să strice.
Vremea prieşte
Inimii, ierbii.
Ragă şi cerbii!
Stai şi priveşte!
Câte anume
Fete în lume
Are şi-arată
Iarba cu artă:
Dulci şi frumoase
Linii de coapse,
Linii de fete,
Mintea să-mbete.
Fete ce lesne -
Trupuri şi glezne -
Ierbii le-asameni.
Nu mai sunt oameni.