Nu e decît un spasm încremenit –
Suprema încordare de granit,
Ramasa dintr-o alta întocmire.
Demult, cînd dorul lor nebiruit
Îi logodi cu vasta stralucire,
Un brat semet au repezit spre fire…
Dar gheata înaltimii l-a-mpietrit.
Si-n vremea ce c-un gest de renuntare
Atîtea stînci expira-n vijelie,
Suvoiul apei neîncapatoare,
- Serpuitoare forma vesnic vie –
Prin necuprinsa zarilor cîmpie
Se-ndreapta catre mari odihnitoare…