La gama turlelor acelor locuri,
Întreci orasul pietrei, limpezit
De roua harului arzînd pe blocuri,
O, ceasuri verticale, frunti tîrzii!
Cer simplu, timpul. Dimensiunea, doua;
Iar sufletul impur, în calorii,
Si ochiul, unghi si lumea aceasta-noua.
- Înalta-n vînt te frîngi, sa ma astern
O, iarba mea din toate mai frumoasa.
Noroasa pata aceasta de infern!
Dar ceasul – sus; trec valea racoroasa.