Voi reintra in mine cind va veni declinul;
Voi cobori sa caut, pierduta-ntr-un ungher,
Firida unde arde c-un foc nestins Divinul.
Si flacarii voi spune: "Fior al caldei firi,
Joc viu ori sovaielnic de galbena marama,
Vibrare necurmata, zigzag de pilpiiri,
Usoara si fierbinte vapaie, te destrama;
Reda nemarginirii fugarul tau mister...
Mereu mai stravezie, mereu mai necuprinsa,
Prin sure si inalte pustiuri de eter
Desfasura pe hauri o horbota aprinsa.
Deasupra ta, deasupra haoticului drum,
Cupolele nocturne te-or strejui hieratic;
Iar tu vei fi parfumul lunecator, de-acum,
Pe-a lumilor intinsa tipsie de jeratic.
Curind, sub faldul umbrei nu vei mai deslusi
Nici recea Astartee, nici incruntata Gee...
Doar spuza sidefata in departare, si
in preajma - goana unor naluci opiacee.
Vulturi de flacari, astrii spre tine s-or purta.
Vislirii lor solemne deschide-atunci ferestre
Si bea din plin virtejul stirnit in preajma ta
Cum altadata boarea padurilor terestre.
Respira, cresti mai vasta... in plasma unde doar
O singura navala de nazuinti se-aprinde,
Asemeni unei mare si lacom protozoar,
inmugurindu-ti brate, in noapte le intinde.
Al tau, al tau, cuprinsul intregului dintii,
Din negura-Andromedii la sorii din Centaur,
Stapinitoare, soarbe tot cerul, si ramii
Prin marea de funingini navodul plin cu aur.