Cu miini invinetite de umblet lung prin ger
Voi reintra in mine cind va veni declinul;
Voi cobori sa caut, pierduta-ntr-un ungher, 
Firida unde arde c-un foc nestins Divinul.

Si flacarii voi spune: "Fior al caldei firi, 
Joc viu ori sovaielnic de galbena marama, 
Vibrare necurmata, zigzag de pilpiiri, 
Usoara si fierbinte vapaie, te destrama;

Reda nemarginirii fugarul tau mister...
Mereu mai stravezie, mereu mai necuprinsa, 
Prin sure si inalte pustiuri de eter
Desfasura pe hauri o horbota aprinsa.

Deasupra ta, deasupra haoticului drum, 
Cupolele nocturne te-or strejui hieratic;
Iar tu vei fi parfumul lunecator, de-acum, 
Pe-a lumilor intinsa tipsie de jeratic.

Curind, sub faldul umbrei nu vei mai deslusi
Nici recea Astartee, nici incruntata Gee...
Doar spuza sidefata in departare, si
in preajma - goana unor naluci opiacee.

Vulturi de flacari, astrii spre tine s-or purta.
Vislirii lor solemne deschide-atunci ferestre
Si bea din plin virtejul stirnit in preajma ta
Cum altadata boarea padurilor terestre.

Respira, cresti mai vasta... in plasma unde doar
O singura navala de nazuinti se-aprinde, 
Asemeni unei mare si lacom protozoar, 
inmugurindu-ti brate, in noapte le intinde.

Al tau, al tau, cuprinsul intregului dintii, 
Din negura-Andromedii la sorii din Centaur, 
Stapinitoare, soarbe tot cerul, si ramii
Prin marea de funingini navodul plin cu aur.


Barbu Ion >> BIOGRAFIE

Barbu >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)