O găleată de var și o pensulă, nevoia de-a scrie pe zid,
nevoie de dur, de materiale solide, nevoie de vertical.
Hârtia nevertebrată se-ntinde, silaba se-ntinde,
sensul, se-ntinde totul ca plaga, orizontal, totul
se culcă și cade, noroi și frunze moarte
în toamna cu un singur ochi, totul murdar,
epigonul gravid își naște fără durere maestrul
orizontal între patru pereți, orizontal șerpuiește
printre formule ambiția arivistului galben și suprafața
dizolvă reliefuri și nume, însingurat într-un spațiu neutru
îți surprinzi singur cuvintele cum alunecă noaptea
pe abstracte metale risipindu-se. căutându-și alt grai
și un soare invers din pământ te învăuie
în mantia tagmei
Vanitos
Aurea și un frison
te cuprinde, străinule care scrii versuri hidoase
ca niște păsări cu dinți.