Fiecare lucru înmugureste pe dedesubt
Ca ierburile, fara sa tresara
Oamenii îsi duc osteniti obrazarele
Pentru o sindrofie ciudata.
Viespele nu mai au ac si venin,
Drumul se închide ca într-o ceasca,
Slugile calca pe covoarele moi
Sa nu trezeasca moartea din oaspeti.
«– O, ce bine mi-ar face sa curga ploaia
Sa ude salcâmii, sa le scuture salbile»
Strajile portilor si-au lasat scuturile
Si au intrat în apa calda a pamântului.
As vrea sa fiu acum lisita alba
Peste baltile adânci ale somnului.
De ce nu se trag odata zavoarele
Sa ramânem aci toata viata, prietene?
Umbrele somnului
- Detalii
- Categorie: Alexianu - Toate poeziile