M-a prins toamna la margine de drum
Dormindu-mi somnul, torcându-mi visul.
Frunzele m-au troienit pe furis,
Harnice ca niste furnici.
Morilor, nu mai macinati
Fara odihna lamura alba.
Am sa plec undeva foarte departe
Când o scapata soarele sa ajung...
Nu sunt trist! Vedeti? Uiteti-va bine
Nici lacrimi nu vars, norocul nu-mi tângui
Doar bratele-mi atârna ca niste crengi
Si nu mai mi-e dor de nimic, de nimic.
Daca ai fi undeva ai auzi
Cum vremuieste peste oameni si case,
Cum tremura frunzele din gradina,
Cum ploua, ca sa se sfârseasca toate.
Mortii din mine strâng pleoapele tare.
Trebuie sa cânt ca sa nu-i mai aud.
Sfârşit
- Detalii
- Categorie: Alexianu - Toate poeziile