Pantocrator la Borzeşti

Din fresca veche de la început
N-a mai ajuns prin veacuri de urgie
Decât obrazu-acesta-nseninat
Ce tine cerul peste ctitorie

Sagetile barbarilor nu l-au învins
Adânc atinsa-i fruntea înstelata
Si ochii sparti si buzele cuvânt
În dreapta libertatii sfârtecata

Dar Pantocratorul ramas întreg
La chip întocmai si la-nfatisare
Din pesterile oarbe spânzurat
Se uita milostivul cu-ndurare