Grigorescu la Agapia

Te vad pe ziduri tânar spânzurat
Doi ani vârât de viu în manastire
Sa ceri din piatra soarele-ndarapt
Si-n loc de foc sa-si lepede privire

Te-ai tot lovit cu graiul de pereti
Pâna-ai ramas cu o fulgeratura
Un fel de aur care nu se ia
Nici de pe morti si nici de pe scriptura

Si când vârteju-acesta te-a cuprins
Uneltele ti s-au aprins în mâna
Si-n loc sa fie ele-n slujba ta
Culoarea-n sânge s-a facut stapâna

Si de la sine-a curs si s-a mulat
Si carnea s-a lipit de oseminte
Si pe o nara duhul sfârtecat
S-a limpezit în strai de la parinte

Acuma stau la pânda-nvesmântati
Cum fost-au nevoiti de priveghere
Si ca sa nu slabeasca în extaz
Începu-si ziua printr-o junghiere