Mult onorate doamne,
Distins auditor!
La festival când vine, tot omul e dator
S-asculte, înainte de partea amuzanta,
O conferinta lunga si foarte importanta.
Conform acestei date sinistre, asadar,
Avem între culise un conferentiar,
Un om cu greutate, un personagiu mare...
Sa nu luati aceasta drept o amenintare!
Dar ca sa nu planeze asupra noastra vina
C-am neglijat programul, — persoana cu pricina
E gata sa va tina, un ceas si jumatate,
O conferinta grava de specialitate.
Cum, nu va pare bine? De ce v-ati întristat?
Mai asteptati o clipa, ca doar n-am terminat.
Pe de-alta parte, însa, gasind ca-i anormal
Sa va chemam la teatru... ca s-adormiti în stal;
Ca somnul, în aceste conditii verticale
S-atât de izolate, nu face cinci parale;
Ca nimene nu poate pretinde nimanui
Sa-nghita festivalul cu conferinta lui, —
Din spirit caritabil si din filantropie,
Stiind mai dinainte ce toata lumea stie,
Cu voia dumneavoastra ne-abatem de la moda
Si-n loc de conferinta, veti asculta o oda.
Prea onorate doamne,
Distins auditor!
Subiectul odei mele e-atât de-ngrozitor
Ca biata-mi Muza, alba de spaima si uimire,
Când i-am cerut concursul, în loc sa ma inspire,
S-a dat pe lânga usa, a pretextat ceva
Si-a disparut... adio! M-a parasit asa,
Cu calimara plina de noapte si de proza.
E vorba de bacterii si de tuberculoza,
E vorba de bacilul lui Koch...
Precum vedeti,
Un subiect anume facut pentru poeti!
O, nu va fie teama... si dracul este negru
Când sta sa-l zugraveasca un iconar integru,
Dar... ici un pic de galben si dincolo putin
Albastru... si pe gura o dunga de carmin, —
Cu toate c-adineaori parea insuportabil,
Din drac urât si negru devine acceptabil.
(Dar nu fac oare zilnic cucoanele — si ele —
Cam tot acelasi lucru pe propria lor piele?
Ba fac asa chiar domnii — de genul femeiesc...)
Bacilul despre care as vrea sa va vorbesc
Se afla-aici în sala... stiu bine ca m-asculta,
Dar nu vrea sa-si tradeze prezenta lui oculta.
Intrarea n-a platit-o fiindca-i mititel,
Dar unde-i lume multa acolo e si el!
Incognito ca regii si nepoftit patrunde
În orice fel de casa; îl întâlnesti oriunde:
În berarii, pe strada, la cinematograf;
Îi place sa se joace cu alti bacili în praf;
Se duce la plimbare cu trenul, cu tramvaiul,
Si peste tot se tine de bietul om ca scaiul,
În fabrica, la scoala sau pe trotuar hai-hui, —
Dar peste tot îsi vede de-afacerile lui!
Îsi da ades pe credit persoana lui culanta
Cu o scadenta lunga, când nu e... galopanta,
Regia de tutunuri îi face mult rabat;
La bauturi spirtoase e cointeresat;
Din orice-abuz profita... La pânda, invizibil,
În lupta mare-a vietii e mic, dar e teribil —
Si chiar atunci când pare ca doarme, e destept,
La primarii el este , , consilier de drept"
Si, tare-n atmosfera comunelor urbane,
E cel mai mare dusman al speciei umane...
Prea onorate doamne!
Când tin acest discurs,
Dac-ati vedea ca intra în sala-aici un urs,
N-ati navali afara prin usi si prin ferestre
Utilizând cu totii resursele pedestre?
De ce? Fiindca-i mare si foarte fioros...
Bacilul lui Koch însa e mai primejdios!
Dar fi'ndca nu se vede si fi'ndca e prea mic,
Nu sperie pe nimeni...
Sa judecam un pic.
De-ar fi cât Himalaia ori numai cât aluna,
Când stii ca te omoara, mic-mare nu-i totuna?
Sa-mi spuneti dumneavostra: ce importanta are
Când un tâlhar te-mpusca, daca e mic sau mare?
O fi el mic, bacilul... da-i rau! Pe lânga el,
O biata matahala de urs e ca un miel.
Câti oameni mor, de pilda, în fiecare tara
Mâncati de ursi? Trei-patru...
Pe când aceasta fiara,
Acest vrajmas de moarte al genului uman
Ataca si distruge pe fiecare an
Nu zece, nu o suta... ci mii si mii de vieti,
Ci zeci de mii si sute de mii de tinereti "
Ca judecându-l dupa ispravile lui crunte
Si dupa lacomie, apare cât un munte!
Un monstru, un balaur încolacit în spatiu
Ce-nghite fara mila, înghite cu nesatiu
Si tot nu-i mai ajunge, tot nu mai e satul...
*
Cu voia dumneavoastra, l-am insultat destul.
Ar fi acum momentul sa-l punem sub o lupa
Sa stim: ce forma are si cu ce se ocupa?
Dupa savanti si medici ca doctorul Argon,
Bacilul se prezinta sub forma de baston...
Dar bolnavii, saraicii, spun doctorului Ciuca,
Ca lor li se prezinta sub forma de maciuca!
Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de vârcolac
Nici cât un ou de musca, nici cât un vârf de ac, —
Ceva asa, cilindric... Regret ca nu gasesc
O creta si-o tabela ca sa vi-l zugravesc. —
S-a zis ca face parte din regnul vegetal,
Dar eu nu cred... fiindca nu-mi pare natural
Sa fie din aceeasi familie cu floarea,
Sa fie var cu macul si ruda cu cicoarea,
Cu gingasa mimoza, cu palidul narcis...
Ar însemna ca-si face familia de râs!
Nu, nu prea are alura de planta — dimpotriva:
Ati întâlnit vreodata o planta agresiva?
Vazut-ati dumneavoastra o floare sau un pom
Sa sara din gradina si sa se dea la om?
Ori ati putea concepe vreun fel de ciupercuta
Ce sta sa se rapeada, când nimeni n-o asmuta?...
Dar, în sfârsit, s-admitem ca scârba asta mica
Ar mosteni-n caracter ceva de la urzica, —
Nu prea importa regnul din care face parte
Cât mai cu seama felul cum stie sa se poarte.
Distruge-n organisme tesuturile vii;
Se instaleaza în trupuri firave de copii;
Îl poarta-n nas si-n gura aproape-orice persoana.
Dar el prefera pieptul de fata diafana
(Desi nu-i prea rezista nici cei mai mari atleti).
Si — curios! — el are de mult pentru poeti
Un fel de slabiciune... s-ar zice ca anume
Îi place sa distruga ce-i mai de pret pe lume!...
De obicei, traieste la umbra. Scos la soare,
Devine melancolic si, câteodata, moare.
Dar nu întotdeauna. Uscat ca o mumie,
Ades, de suparare, el cade-n letargie,
Devine colb, se-nalta pe-un strat de aer moale,
Pluteste-n atmosfera... si dând mereu târcoale
În jurul nostru, iarasi gaseste un cotlon
Si capatând viata — devine iar baston!
Savanti-l studiaza facând din el culturi, —
Un fel de gelatina... un soi de racituri
Pe care stau microbii ca-n sânul lui Avram
Si se-nmultesc acolo în voia lor...
Uitam!
El dragoste nu face. Cu omul în contrast,
Bacilul lui Koch este surprinzator de cast.
Dar cum se înmulteste atunci? Prin ce minune?
— Prin sciziparitate sau prin diviziune:
Se rupe-ntâi în doua... apoi se face-n patru...
Si-n noua luni e-n stare sa-ti umple acest teatru
Cu fii, nepoti, nepoate, si socri mari, si frati,
Si veri, si verisoare, si cuscri, si cumnati,
Ca nici un fel de baba (de-a lor) n-ar fi în stare
Sa-ti spuna a cui este si câte neamuri are!
*
Prea onorate doamne!
Doar câteva cuvinte,
Si-am ispravit... (v-asigur ca nu mi-am pus în minte
Sa va servesc bacilul lui Koch o noapte-ntreaga).
Cum toata lumea stie, microbul se propaga
Prin aer, prin contactul cu un bolnav în casa,
Prin lapte si prin carne de vaca ofticoasa, —
Dar mai ales sarutul, când cade pe-un teren
Prielnic, raspândeste agentul patogen.
Deci n-ar fi rau, fiindca prudenta e de aur,
Sa va feriti din calea acestui mic balaur
Si orice om cuminte sa cugete mai des
Ca n-are nici o graba si nici un iteres
Sa moara de ftizie...
Ca poate sa-si aleaga o alta maladie [1]
Sau poate sa-si dea singur în cap c-o caramida,
În caz când existenta îi pare insipida;
Dar daca-i place viata si soarele, atunci
E bine sa respecte aceste vechi porunci,
Pe care medicina de-un veac i le prescrie
Si dumenalui se face mereu ca nu le stie:
Sa nu stai toata ziua vârât cu nasu-n scripte,
Iar laptele si carnea — sa fie bine fripte.
În orice alimente si-n orice bautura
Sa puneti acid fenic — nu mult: o picatura...
Si cel putin o data la doua saptamâni
Tot omul sa se spele pe fata si pe mâini...
La posta sau la gara (si-n orice loc murdar)
E obligat tot omul sa scuipe-n buzunar,
Ca pe podea nu-i voie decât în caz de boala...
Iar când te duci la teatru sau intri în vreo scoala
Si aerul de-acolo îti pare echivoc,
E mai recomandabil sa nu respiri de loc...
Acei ce au bronsita sau tuse magareasca,
De semenii lor teferi grozav sa se fereasca!
Sa nu-si mai piarda noaptea cu lucruri nepermise,
Sa tina toata iarna ferestrele deschise
Iar vara sa se duca la aer, la Sinaia,
Sa steie-nchisi în casa, c-afara-i uda ploaia...
Pe lânga asta-i bine, când suferi de-anemie,
Cu propria ta viata sa faci economie.
De nu vrei ca la urma sa te trezesti mofluz,
Evita surmenajul si orice fel de-abuz,
Rareste-o cu tutunul, mai lasa bautura!...
Iar daca, din pacate, vrei sa-ti apropii gura
De epiderma unei persoane din elita, —
Oricât ar fi persoana accea de grabita,
La locul ce urmeaza sa fie sarutat
Sa dai întâi c-o cârpa muiata-n sublimat.
Ori, ca sa fiti mai siguri de viata, eu va zic:
Nu sarutati nici mâna, nici gura, nici... nimic!
BACILUL LUI KOCH poezie - de George Topârceanu