Înstelarea-n lac răsfrântă, printre foi de nenufar,
A făcut din lac poiană, din luceferi licurici,
O poiană colbăită de ninsori de chihlimbar,
Printre care stropi de aur joacă lucitori şi mici.

Pe când noaptea străvezie în tăcere se-nvestmântă,
Broaştele opresc o clipă tânguirea lor deşartă;
Iar pe apele vrăjite trece luna ca o sfântă,
Ofilind întreg frunzişul cu surâsul ei de moartă.



Teodoreanu Al. O. >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)