Desen murdar

Un croncănit răzleț răsună crunt
Și-mprăștie neliniște pe drum;
Iar seara-n câmp se deapănă mărunt,
Țesând cu fulgii vânăt giulgi de scrum.

Strivit în pumni de nouri, cerul des
Îngenunchează, mohorât, pe zări;
Și drumul singur, rătăcit pe șes,
S-afundă, șchiopătând, în depărtări.

Trecu – de când – și ultimul drumeț!
(A mai rămas vreo urmă prin noroi?)
Un biet copac se clatină, răzleț,
Cu trupul frânt și crengile vâlvoi.

Văzduhu-n zdrențe-atârnă pe câmpie.
Se-ncruntă-n zări sprânceana unui dâmb,
Pe-aicea vântul suflă veșnicie,
Și Timpul, prin noroi, pășește strâmb!

Philippide >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)