Cu pãrul tot numai zulufi de soare,
Asa cum stai în umbrã şi zâmbeşti,
O fi crezut cã gura ta-i o floare.
Simţi rãsuflarea ei cu iz de ploi
Şi iarbã crudã scânteind sub coasã?
Sã nu te misti. Poate cã intrã-n casã.
Vom prinde-o, sã rãmânã printre noi.
Ba nu, cã - cine ştie - eşti în stare
Mai mult decât pe mine s-o iubeşti;
Şi-apoi îmi face rãu atâta soare.
Fii bun si lasã storul la fereşti.
Din volumul "Poezii/Poésies", 1996
CAPRICII poezie - de Magda Isanos