Mândra apelor crăiasă, 
Ne-ntâlnirăm azi în cale, 
Eu, cu gândurile mele, 
Tu, cu valurile tale.

Prinşi de-o tainică chemare, 
Ne privim acum în faţă, 
Tu, eterna vremii doamnă, 
Eu, un strop răzleţ de viaţă.

Cum te văd, din clipă-n clipă, 
Mintea-mi zgribură şi cade, 
Simt moşia ta cum creşte
Şi hotarul meu cum scade.

Ţi-ai pornit nemărginirea
Să mă-nfrunte, să mă frângă...
Râd talazurile tale
De luntriţa mea nătângă.

Tu mă birui, fără luptă, 
Pururi neînvinsă mare, 
Ochii călători pe ape
Tremură şi-ţi cer iertare...

Spre adâncurile albe
Îmi îndrept umila rugă!
Mă primeşte-ntotdeauna
Ucenic să-ţi fiu, şi slugă.

Lasă-mă uitat la malu-ţi...
Să mă uit aşa departe:
Din întinderea albastră
Voi citi ca dintr-o carte...

LA MAL poezie - de Octavian Goga