care în sine însuşi se ascunde.
O, tu, Mare Roşie cu gheţari.
Minut cu şaizeci şi una de secunde.
Muzică tăcută. Tăcere sonoră.
Zeu ce nu crede nici dînsul in sine,
Viaţă care încape-ntr-o oră
Umbră din alte gradine.
Amintire dintr-o viaţă anterioară.
Sau - din una ce se amînă.
Două ruguri cu-o singură para.
Doua duminici într-o saptămînâ.
Ce dragoste stranie! Şi ce dor enorm!
Numai cel singur le va cunoaşte,
Parcă ea urmează acum a se naşte,
cînd mie moartea-mi aşterne să dorm.
DRAGOSTE ÎNSINGURATĂ poezie - de Nicolae Dabija