La temelia castelului Peleș

Vor gânduri să pogoare,
Ca frunza codrului
Plutind șovăitoare
Deasupra visului.

În cântec îndrăzniră
Ivirea spre lumină,
Furtuni le prigoniră,
Zvârlindu-le în tină.

Dar din adânc mijesc
A sevelor puteri
Ce iară se ivesc
Cântând în primăveri.

Din despicata frunză,
Din frunza scuturată,
O viață nouă încă
Prin ani din an se-arată.

Iar firea re-nnoită
Un gând își luminează:
Că-n frunza gălbenită
Rămâne încă rază.

Aceeați e lumina,
Și-n zori, și-n asfințire,
Cântarea, rugăciunea,
La fel au înfrățire.

Gânduri ocrotitoare,
Vă-nchid în temelie;
Sămânță roditoare
Să fiți din piatră vie.


traducere Adrian Maniu

Carmen Sylva >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)