În turburatu-mi suflet am construit o arca
- Informa nalucire de biblic corabier -, 
Si turme-ntregi de gînduri pe puntea ei se-mbarca, 
Noroade-ntregi, plecate puternicului cer.

E vremea sa se-abata mînia lui! O ploaia
De stropi rigizi întinde zabrele de otel.
Corabia alearga… în negura greoaie, 
Corabia se-nclina, si-alearga fara tel…

Si cel din urma crestet de munte se cufunda…
- Spre care tarm, Stapîne, spre care Ararat
Din bruma departarii ma poarta-adînca unda?
S-a coborît pe ape lintoiu-ntunecat.

Aud cum se destrama un suflet undeva, 
Departe, în a ploii acida melopee…
E noapte-n larg… Iar arca te asteapta, Jehova, 
Pe marile din suflet sa fereci curcubee. 


Barbu Ion >> BIOGRAFIE

Barbu >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)