II. 


Din punct de vedere compoziţional se poate observa în poezia “Lacul” o anumită simetrie a dispunerii timpurilor verbale.

În prima strofă, în jumătate din a doua şi în ultima verbele sunt la timpul prezent, sugerând mai întâi neliniştea şi aşteptarea permanentă,apoi dezamăgirea tot mai accentuată.pe care le trăieşte eul liric în planul real anterior şi, respectiv posterior aşteptării iubitei.
În cele două strofe şi jumătate dedicate imaginării idilei,verbele sunt la conjunctiv perfect, sugerând o posibilă realizare a acţiunilor pe care le descriu. Este lumea paradisiacă în care eul liric visează să se abandoneze împreună cu iubita în numele Dragostei.

Cu cât însă visul este mai frumos, cu atât trezirea este mai brutală şi senzaţia de singurătate mai cruntă.


---
poezia ⏩  LACUL de M. Eminescu