I. LUMEA CUVÂNTULUI:

Ea din trestii să răsară”.

Scrierea cursivă a pronumelui ”ea” ne face să înțelegem că nu e vorba de o persoană anume, ci de ”iubita” in general, proiecție imaginară ideală. Chipul ei nu este conturat, ea este o prezentă vaporoasă, imaterială, tocmai prin faptul că este o iluzie, o dorință de iubire, o plăsmuire a poetului îndrăgostit susținută de verbele la modul conjunctiv.


---
poezia ⏩  LACUL de M. Eminescu